Nessuna risposta in questa discussione

[Ambasada.it]

Până la apariția cărții, era cunoscută publicului moldovean ca jurnalista Lilia Buclis, emigrată în Italia. Odată cu „Testamentul necitit", a devenit Lilia Bicec, cel puțin pentru cine a citit cartea. O istorie de viață cutremurătoare și o carte „dezgolită de metafore", după cum a spus Gh. Erizanu - toate acestea, în articolul de azi, care nu putea fi decât sub forma de interviu în stare pură.

Știu că aţi plecat ilegal; în ce măsură se înscrie această experiență în traseul clasic al moldoveanului emigrant?
[color= rgb(30, 30, 30); font-family: FullerSansDTRegular, Helvetica, Verdana, Tahoma, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 19px; background-color: rgb(255, 255, 255); ]Sfârşitul secolului trecut a fost anul de cotitură a vieţii mele. Iniţial, după ce am abordat mai multe agenţii turistice din Moldova, am obţinut o viză pentru Cehia. Eram conştientă că, ajungând la Praga, va trebui să continuăm calea in mod clandestin, dar nu-mi puteam imagina cum poate fi. [/color]

Aveam o stare de sufocare în Moldova şi doar plecarea îmi părea singura soluţie. Ajunse la Praga, călăuzele ne-au comunicat că va trebui să mergem prin pădure. Cât vom merge, până unde, nimeni nu ştia. Acolo, în mijlocul pădurii, unde totul părea amorţit, noi - eu, două prietene si încă alte trei femei - trebuia să mergem, să fugim, să ne mişcăm la ordinul călăuzelor. Cât era calea de lungă, nimeni din noi nu ştia: un kilometru, zece sau... 
Călăuza ne-a însoţit pănă la frontiera cu Germania. Eram la vreo 30 de metri, de partea cealaltă ne aştepta un vehicul nemţesc. Trebuia să trecem printre doi piloni - aşa era marcată graniţa dintre Cehia şi Germania la marginea acelei păduri. Dar imediat după ce am intrat în maşină ne-au observat granicerii germani, lăsându-ne să facem câţiva metri, după care au oprit vehiculul, iar pe noi ne-au percheziţionat, încătuşat şi ne-au însoţit într-o închisoare provizorie din Germania.