Nessuna risposta in questa discussione

[Ambasada.it]

[color= rgb(68, 68, 68); font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px; ]Tamara, dezmierdată de sat Tămăruşca, s-a născut într-o familie mare din satul Racovăţ, Soroca. Părinţii, Darie şi Irina, au dat viaţă la zece copii, Tămăruşca fiind al optulea. În primii patru ani de viaţă n-a avut jucării. Primul lucru de care s-a legat în casa părintească au fost doi îngeraşi de pe o icoană. Dar plăcerea de a fi cu ei n-a fost de lungă durată. În ziua când a împlinit patru anişori, iar surioara cea mică – doar şase luni, mama a murit. Rămas văduv cu o casă de copii, chiar imediat după înmormântare, tata a dat-o pe cea micuţă în secţia de copii abandonaţi a spitalului raional, iar pe Tămăruşca – la nişte buni prieteni ai familiei, Ana şi Ion Vicol.[/color]

[color= rgb(68, 68, 68); font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px; ]
[/color]

[color= rgb(68, 68, 68); font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px; ]Acolo, în Italia, Tămăruşca era foarte iubită de stăpâna pe care o îngrijea. Ştia să dăruiască căldură sufletească, bunăvoinţă. Bătrâna era fericită numai văzându-i zâmbetul. Dar o veste tristă a chemat-o acasă. La numai 39 de ani i-a decedat fratele. Cu ochii trişti, cum e cerul în amurg, şi-a luat la revedere de la bătrână. Îşi cumpărase bilet tur-retur şi urma să se întoarcă în Italia peste o săptămână. Nu ştia, nici nu gândea că nu se va mai întoarce niciodată la bătrâna de care se ataşase foarte mult. Nu ştia că inima ei avea să bată mai puţin de o săptămână. În vinerea în care s-a stins, nimic nu prevestea tragicul sfârşit. Simţea că e slăbită, dar era convinsă că o să-i treacă. Toate analizele făcute de medici erau bune. „Ce simplă şi bună poate fi viaţa!”, i-a spus vecinei privind cu nesaţ soarele de pe cer. Cu mama-soacră a stat la sfat mai mult ca niciodată. Nu se îndura să plece de lângă ea. S-au despărţit cu cuvintele „Mă rog de mă iartă, mamă, că plec iarăşi departe, iar mata eşti bătrână…” Copiilor le-a zis: „De acum încolo mama n-o să vă mai dojenească, deja sunteţi mari.” La masă şi-au spus vorbe dulci şi erau cu toţii fericiţi. S-a dus să se întindă puţin pe pat. Într-o clipă casa s-a cutremurat de răcnetul feciorului: „Mama moare!”. Au transportat-o repede la spital. Acolo şi-a revenit pentru puţin timp, apoi a închis ochii pentru totdeauna…[/color]