Questa discussione ha avuto 15 risposte

[Rosa]

Raul exista?

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii.  Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat  profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca,  credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu  exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un  obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar  caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara  caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu  exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa  caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem  studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols  ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot  reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este  termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile  oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei. Dragostea si  credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere  raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.

Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu  esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu  inseamna ca automat ai avea si dreptate.

[Rosa]

Un weekend luminos

Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o  cafea. Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre  toate preocuparile sale... munca... banii... raportul cu prietena...  scopul sau in viata... Totul parea sa ii mearga prost.
Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:

- Vrei aceasta bancnota?
- Bineinteles... sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere pana cand aceasta se  facu un mic ghemotoc.
- Acum o mai vrei?
- Sunt tot 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca in  picioare, pana cand se murdari toata.
- Tot mai vrei bancnota?
- Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi  pastreaza valoarea...
- Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori ceva nu iese asa cum  vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu  continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna... Ceea ce  trebuie sa conteze este cat valorezi in realitate, nu cat de multe  necazuri poti sa ai intr-un anumit moment.

Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet  complice ii spuse:
- Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand  nu te vei simti bine... dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 50  EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie...          
  

De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam  intr-adevar si de ceea ce putem realiza?

Acum gandeste-te bine si incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari:

  1. Care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume?
2. Care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Univers?
3. Numeste 10 castigatori ai premiului Nobel.
4. Care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar pentru cel mai bun  actor sau cea mai buna actrita?
Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste  care erau ieri cei mai mai bogati, mai frumosi, mai celebri...

Acum raspunde la urmatoarele:
1. Numeste 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.
2. Numeste 3 prieteni care te-au ajutat in momente grele.
3. Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special.
4. Numeste 5 persoane cu care iti face placere sa-ti petreci timpul.
Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt  acelea care au cele mai bune rezultate, multi bani sau multe premii...  Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care  stau oricum cu tine.
Gandeste-te o clipa... Viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti?  Nu stii? Lasa-ma sa te ajut...

Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei cu care m-am gandit sa  impart acest text.

"O lumanare nu pierde nimic daca aprinde o alta."

[Rosa]

Bogat sau sarac?

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
"Tata, a fost o experienta foarte buna.
- Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
- Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga."

Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie: "Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!"

Concluzie:

Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.

Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.

Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?

[Rosa]

O alta femeie
Soţia  mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti !" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea".

Cealaltă  femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de  nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai  ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri...ce părere ai ?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...

Vineri,  in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos,  nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu !, când am  sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă  aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul  şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta;  faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.

Am  fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea  se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe  la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată  pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea  pe buzele ei.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.

In  timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar  ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut  filmul.

- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina  este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici,  oricum am plă###### pentru tine si soţia ta...., niciodată nu vei putea  înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama  ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE  IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care  îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si  Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

Daca Mama ta trăieşte....distreaz-o !
Daca nu....aminteşte-ţi-o !
Daca  ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reacţioneze pe cineva care  a uitat puţin aceasta fiinţă minunata care este MAMA.
Si aminteşte-ti mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată!

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

[Rosa]

Poveste depre viata

    Un vapor  a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat  pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda  acei pesti. "Nu foarte mult timp."au raspuns pescarii la unison.  "Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?"

Pescarii  i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru  nevoile lor si ale familiilor lor. "Pai, si ce faceti in restul  timpului?" a intrebat turistul "Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne  jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe  seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la  ghitara cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina." Turistul i-a  intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in  economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In  felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu  veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare."

"Si  dupa asta?" au intrebat pescarii. "Cu banii suplimentari pe care-i va  aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana  cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa  vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici  de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea  parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau  poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere  prospera." "Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat  pescarii. "Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a  replicat turistul.

"Si dupa asta?" "Dupa asta? Ei bine,  prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant," a raspuns  zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa  incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!"  "Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii. "Dupa  asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit  si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa  va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii  distrandu-va cum vreti voi."

"Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact  ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?" au  intrebat mexicanii.

[Rosa]

Sase pui si-o biata mama

Mai demult o randunica
  Avea-n cuibu-i sase pui
  Si privea la ei sarmana
  Ca la chipul soarelui.
  De cu zori pornea sageata
  Cautand pe deal, pe vai
  Hrana pentru puii sai.
  
  Si-n iubirea-i nu odata
  S-a culcat ea nemancata
  Dar destul de fericita
  Ca nu s-a intamplat nici cand
  Dintre pui, s-adoarma vreunul
  Ars de sete sau flamand.
  
  Nici n-a fost mai mandra mama
  Decat ea intre randunici,
  Cand vazu intr-o zi ca puii
  Se facusera voinici!
  
  Si n-a mai avut odihna
  Nici cata ai clipi sub soare
  Pana cand pe fiecare,
  Pui nu l-a-nvatat sa zboare.
  
  Dar cand toti puteau sa plece
  Incotro voiau, sub slava,
  Randunica istovita
  A cazut in cuib bolnava.
  Si cu ochii plini de lacrimi,
  Tinta-n ochii fiecui,
  Zise celor sase pui:
  
  Dragii mamei, eu de-aseara,
  Simt in inima un cui.
  Aripile rau ma dor
  Si nici vorba sa mai zbor.
  
  Dumnezeu mi-a dat putere,
  Oricat am avut nevoi
  Sa gasesc intotdeauna ,
  Hrana buna pentru voi.
  
  Astazi, fiindca sunt bolnava,
  Dragii mei, cum se cuvine
  Mari cum v-a facut maicuta,
  Sa-ngrijiti si voi de mine.
  
  Si ca nimeni dintre pui-mi
  Sa nu simta ca mi-e rob,
  Fiecare sa-mi aduceti,
  Zilnic numai cate-un bob.
  
  Ale voastre sase boabe,
  Milostive ma vor tine
  Pana cand o sa vrea cerul,
  Iarasi sa ma faca bine.
  
  Ascultand cuvantul mamii
  Au zburat cei sase pui.
  Si-au adus vreo sase zile,
  Fiecare, bobul lui...
  
  Mai departe, insa puii,
  Beti de-al slavilor inalt
  Fiecare avand nadejdea,
  Ca-i va duce celalalt.
  
  N-a mai dus nici unul bobul
  Si uitata mucenica,
  A murit atunci de foame,
  Cea mai buna randunica.
  
  Si-a ramas apoi povestea
  Trista, nebagata-n seama,
  Orsicui, ai sta s-o spui,
  Ca o mama isi hraneste,
  Sase, opt sau zece pui.
  Insa zece pui adesea,
  Toti nu pot hrani o mama.
Vasile Militaru