Questa discussione ha avuto 4 risposte

[Galya]

Am revenit la oamenii din viata mea, cu mare intarziere... desi cu mult drag!
Straniu sau nu...cei mai importanți oameni din viata mea, fac parte din categoria sexului puternic, nu ca asi avea ceva impotriva sexului frumos si sensibil, pur si simplu, lucru ultra știut, noi femeile, suntem mai dificile, mai pretentioase, cand este vorba de noi insine...
Ei sunt mai prietenosi, mai respectuosi, mai smecheri, mai altfel...chiar daca de multe ori o fac doar ca sa-si atingă scopurile, nu întotdeauna dintre cele mai nobile...Cu siguranță, am si lor multe lucruri sa le reprosez, dar o voi face cu alta ocazie...

              Astazi vreau sa vorbesc despre, Cel mai important Bărbat din viata mea
                                                  ...despre Tata...
   Acea persoana căruia ii seamăn fizic si moral...acel care a plecat din viata mea si mi-a lăsat sufletul gol pt mult timp...si nu o spun la figurat.
   Tata a fost un barbat simplu, care a crescut orfan de tată...un bărbat sever, foarte exigent si principial pe anumite chestii...cu noi, familia lui...dar foarte glumet si degajat cu ceilalti...
  Cand eram mai maricele si ne permitea, cu mare greu, sa mergem la un film, toată responsabilitatea o dădea pe mine, deși eram mezina familiei. Iar daca in sat se intampla vreo "nenorocire" cu vreo fata "cuminte", seara știam deja ca urma o "ședința"care incepea cu:„Doamne fereste sa aud asa ceva despre voi(eu si sora mea)...prima va suporta consecintele maica-voastra”...etc.
  Daca aveam in agenda, note mai mici de 9, agenda nu mi-o semna el, deși pt mine era o onoare semnătura lui. Machiajul a fost interzis pana la 20 de ani, nemaivorbind de unghiile lungi...zicea mereu ca ne-a facut frumoase si nu era necesar sa ne “manjim” cu tot felul de porcarii. Cuvintele urate si apelativele de orice fel erau categoric interzise.  In schimb erau binevenite bancurile, ghicitorile si nu lipseau niciodata problemele de logica si gândire, jocuri interactive de orice fel.
  Cu El, am petrecut mult timp, de mică eram permanent împreuna. M-a învățat sa respect  disciplina din toate unghiurile ei. M-a învățat sa fiu puternica si sa ma ridic atunci cand cad, indiferent de circumstante ...
M-a iubit mult, in felul lui. Am fost fata tatei...mandria lui, chiar daca niciodată nu mi-a spus-o  explicit. Si eu l-am iubit mult si il iubesc la fel de mult, dar nici eu nu i-am spus-o niciodată...
Asa am fost educata...a existat un fel de pudoare in acest sens...
  A plecat din viata mea, in cel mai nepotrivit moment (nu ca ar exista momentul potrivit), dar in acea perioada imi era foarte greu...
  In ziua in care avea sa ne părăsească...tocmai ma intorsesem din afara…unde mai pierdusem o persoana importanta din viata mea, desi nu definitiv, dar asta e alta istorie..care cu siguranta va urma...

  Pe Tata, l-am pierdut chiar in acea noapte...pe patul de spital...din neglijenta si indiferenta medicilor...fapt pe care nu o sa mi-l iert niciodată.
A plecat subit, fără sa deranjeze pe nimeni, asa cum a facut-o mereu. A ajutat pe toată lumea, fără sa ceara ceva in schimb...si din păcate, fără sa primească  ceva in schimb...pt ca "prietenii" au fost alaturi doar atunci cand au avut ei nevoie. Dar asta e de cand lumea, nu am descoperit-o eu...
...Tata, nu a plecat demult, dar in acel moment, nu am avut forța si experiența necesară ca sa-l ajut. Daca acest lucru s-ar fi întâmplat astăzi ... 4 ani mai târziu, sunt sigura ca Tata, ar fi trăit inca mult...si astăzi ar fi avut 63 de ani, putini zic eu, deși atunci cand ii ziceam:"tata, ai grija de mata, ca daca esti sănătos si eu ma simt bine”... el răspundea mereu: „eu mi-am trăit deja traiul si mi-am mancat malaiul, tu ai grija de tine"...trist, dar adevărat...
  Astazi, exista un alt Bărbat important in viata mea, la fel de important, pe care din păcate Tata, nu a reușit sa-l cunoasca...
Iar, El, Bărbatul  important, nu a avut norocul sa creasca alaturi de niciun bunic...

http://panzaru.com/tata/

[XCXC]

mio padre invece era un rompica%%o !

quando e' morto non ho sentito la mancanza !  Per me poteva morire anche prima...

Ho sempre chiesto a mia madre perche' nn l'ha mollato!! Altri tempi, la scusa! Si si !

Vabbeh!

[Galya]

...si dice che delle persone che non ci sono piu non bisogna sparlare...

[XCXC]

Galya, su 11 July 2013 - 16:43:51, dice:

...si dice che delle persone che non ci sono piu non bisogna sparlare...

e chi sparla... ? Io dico la verita'...

Un uomo che lascia tutto sulle spalle della moglie io lo metterei in galera!

Oggi sono ancora piu' critico di ieri... che semplicemente lo sopportavo...

Ma sia ben chiaro che era in buona compagnia ! Tanti erano cosi'...

e poi parlano dei giovani d'oggi !

Ma andate aff... che' sono meglio dei padri e dei mariti del passato!

[Rick]

XCXC, su 25 July 2013 - 23:43:31, dice:

Ma andate aff... che' sono meglio dei padri e dei mariti del passato!

1000 %