nte 
0
Creşterea copiilor poate fi o misiune dificilă şi chinuitoare, însă poate fi unul din lucrurile cele mai pline de satisfacţie şi împlinire pe care le poate face un părinte. Creşterea unui copil este o responsabilitate foarte mare, iar mulţi părinţi se simt copleşiţi de acest rol, deoarece nu ştiu dacă deciziile pe care le iau sunt cele mai bune.
Mai exact, între părinte şi copil ar trebui să existe o relaţie bazată pe prietenie, dar, totodată, el trebuie să înţeleagă că părintele e adultul şi că este responsabilitatea lui să-i poarte de grijă până când va deveni, la rândul lui, adult. În plus, atunci când aveţi o relaţie bună cu copilul dumneavoastră, comunicaţi mai bine şi vă este mult mai uşor să îl înţelegeţi. O astfel de atitudine în relaţia dintre voi vă va scuti pe viitor de eventuale neplăceri cauzate de lipsa lui de experienţă. De asemenea, copilului îi va fi mult mai uşor să-şi exprime punctul de vedere.
Să nu uităm însă că ceea ce este uşor de înţeles pentru un adult, nu este la fel de evident pentru un copil, deoarece acesta nu are experienţă de viaţă. Prin urmare, hotărârile care aduc schimbări majore în viaţa unui copil trebuie discutate în prealabil şi cu acesta. De exemplu, plecarea părinţilor peste hotare poate fi o decizie greu de înţeles de un copil.
A fi un bun părinte înseamnă să vă străduiţi să daţi copilului şansa de a se dezvolta în direcţia în care excelează, pentru că astfel se va transforma într-un adult responsabil.
Cea mai mare greşeală pe care o face un părinte este să creadă că datoria lui e să facă totul pentru a asigura confortul copilului său. În acest mod, copilul învaţă că nu trebuie să facă nimic. De aceea, părinţii care consideră că trebuie să se sacrifice pentru copiii lor au adesea copii-problemă. Un părinte cu adevărat bun dă încredere copilului în forţele sale şi nu face ceea ce copilul poate să facă singur. Astfel, îl valorizează şi îl încurajează şi este alături de el. De asemenea, îi dă voie să ia decizii şi singur, dar îl lasă şi să îşi asume consecinţele faptelor sale, chiar dacă uneori acest lucru este dureros. Un părinte îşi tratează copilul ca pe un egal căruia îi dă respectul pe care îl aşteaptă la rândul său.
